Elie Wiesel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Elie Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmaţiei) este un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, Maramureş, supravieţuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

Din 1963, Elie Wiesel este cetăţean american şi locuieşte cu soţia sa în Connecticut.

În iulie 2002, Elie Wiesel a făcut o scurtă vizită în România, la Sighet, pentru a inaugura Casa memorială Elie Wiesel.

În 2005 s-a înfiinţat Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România - Elie Wiesel. Numărul maxim de posturi al instituţiei este de 30, dintre care 15 sunt cercetători ştiinţifici. Pe lângă acestea, Hotărirea de Guvern de înfiinţare mai prevede funcţionarea, pe lângă Institut, a unui Consiliu Ştiinţific şi a unui Colegiu de Onoare. Consiliul Ştiintific va fi un organ consultativ ştiintific de specialitate, format dintr-un număr de până la 31 de personalităţi reprezentative şi recunoscute în domeniul studierii Holocaustului. Colegiul de Onoare va avea în componenţă personalităţi ale vieţii publice interne şi internaţionale cu competenţe şi merite în domeniul studierii Holocaustului. Membrii acestor două organisme vor fi numiţi de către ministrul Culturii şi Cultelor, la propunerea directorului general al Institutului, şi nu vor fi salarizaţi.

"Wiesel face parte dintre evreii care nu se tem de contradicţii" şi care nu se supun "poruncii care pedepseşte minciuna". Aflat la o televiziune franceză în anii '80, a declarat că, "în aprilie 1944, la Sighet, familia îi fusese arestată, trimisă la Auschwitz de către...jandarmii români". Atunci când Eugen Ionesco i-a atras atenţia că Transilvania de Nord, unde se găsea şi Sighetul, "fusese, între 30 septembrie 1940 şi primăvara anului 1945 (corect: 5 septembrie 1940 şi sfârşitul lunii octombrie 1944) sub ocupaţie maghiară" , şi că jandarmii nu erau români, ci unguri, "Wiesel răspunde vesel, cu un zâmbet pişicher, că nu contează amănuntul, oricum, francezii tot nu cunosc istorie"^[1].

[modifică] Note

1. ^ Săptămâna roşie, Paul Goma, pag. 246.