Milano
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Comune di Milano | |
|---|---|
 Stema municipală |
|
| Ţara |  Italia |
| Regiune | Lombardia |
| Provincie | Milano (MI) |
| Primar | Letizia Moratti |
| Altitudine | 120 m |
| Suprafaţă | 182 km² |
| Populaţie | |
| - Total | 1.308.311 (la 31 decembrie 2004) |
| - Densitate | 6,988/km² |
| Fus Orar | CET, UTC+1 |
| Coordonate | |
| Denumirea localnicilor | Milanesi |
| Prefix telefonic | 02 |
| Cod poştal | 20100 |
| Patron | Sf. Ambroziu |
| - Ziua | 7 decembrie |
| Sit web: www.comune.milano.it | |
Milano este principalul oraş din Italia de nord. Se află pe câmpiile Lombardiei, una dintre cele mai dezvoltate regiuni urbane ale Italiei. Milano este de asemenea recunoscut ca una din capitalele modei şi disign-ului, metropola Lombardiei fiind faimoasă prin casele de modă şi cochetele ei magazine, cum ar fi cele de pe via Montenapoleone sau din renumita Galleria Vittorio Emanuele II din Piazza Duomo (considerată a fi cel mai vechi shopping mall al lumii). Oraşul a găzduit World Exposition 1906 şi şi-a anunţat disponibilitatea de a fi gazda Universal Expo în 2015. Locuitorii din Milano sunt cunoscuţi sub numele de Milanesi sau, informal, Meneghini sau Ambrosiani.
Cuprins |
[modifică] Demografie
Municipalitatea (Comune di Milano) are aproximativ 1,3 milioane locuitori. Populaţia din zona urbană, care coincide cu Provincia Milano se ridică conform unei estimări din 2006 la 3,884,481 locuitori, în timp ce zona metropolitană însumează peste 7,4 milioane rezidenţi, constituind deci cea mai densă populaţie din Italia, deşi suprafaţa sa este relativ mică, nereprezentând decât a opta parte din cea a capitalei Roma. Acest fapt se datorează în principal unei dezvoltări vertiginoase a bogatei zone agricole Lombardia. Aglomeraţia urbană se centralizează în jurul oraşului Milano, extinzându-se totuşi şi în zonele limitrofe, inclusiv în unele din teritoriile Elveţiei - în sudul Cantonului Ticino, deşi aceasta nu implică nici un fel de unitate administrativă.
[modifică] Etimologie
Numele celtic dat de Isubri acestei aşezări nu este atestat, cunoscută fiind numai denumirea sa romană - Mediolanum. Milano (Milano în limba italiană), provine aşadar din denumirea în latină, mediolanum cu înţelesul de în mijlocul câmpului, de unde a fost preluat în limba româna arhaică sub forma deMediolan. Numele german al oraşului este Mailand, pe când în dialectul local din Lombardia vestică localităţii i s-a păstrat o denumire cu o pronunţie similară celei franceze - Milán.
[modifică] Istorie
[modifică] Evul Mediu
Oraşul a fost fondat de celţii din Italia de nord în jurul anului 400 î. Hr. fiind cucerit de către romani în jurul anului 222 î. Hr., care i-au dat numele de Mediolanum. După câteva secole de dominaţie romană Milano a fost declarat capitală a Apus de către Împăratul Diocleţian în anul 293 d.Hr. Diocleţian alege însă să rămână în capitala Imperiului Roman de răsărit Nicomedia, Maximinian fiind cel ce va prelua partea de apus a imperiului. Maximinian se dedică unei refaceri integrale a imaginii cetăţii, construid aici monumente şi palate impresionante cum ar fi: un mare circ (470x85 metri), termele Erculee, un complex de palate imperiale,etc. Prin Edictul de la Milano din 313 împăratul Constantin I a garantat libertatea religioasă creştinilor. Oraşul a fost cucerit de vizigoţi în 402, reşedinţa imperială fiind mutată la Ravenna. Cincizeci de ani mai târziu (452) hunii au atacat aşezarea, ca după aproape un veac în 539, oraşul să fie cucerit şi devastat de ostrogoţi în aşa-zisul Război gotic împotriva Bizaţului condus de Împăratul Justinian I. În 774 Milano făcea parte din Imperiul Franc ca ulterior să fie integrat Sfântului Imperiu Roman.
[modifică] Evul Mijlociu
În perioada evului mijlociu, Milano a prosperat ca centru comercial datorită controlului său asupra bogatelor câmpii ale celui mai lung râu al Italiei Po şi asupra rutelor alpine. În 1162 o parte importantă a oraşului a fost distrusă în timpul războiului de cucerire dus de Frederick I Barbarossa împotriva lombarzilor. După fondarea Ligii Lombarde în 1167 Milano a preluat conducerea acestei alianţe. Ca rezultat al independenţei câştigate de către oraşele lombarde prin Pacea de la Constance în 1183, Milano a devenit ducat.În timpul epidemiei de Ciumă în 1349 Milano a fost unul dintre puţinele locuri din Europa care nu a fost atins de această boală. În 1395, Gian Galeazzo Visconti devine duce de Milano. În 1450 , Milano trece sub autoritatea Casei de Sforza, care a făcut din Milano un oraş-lider al Renaşterii. Ducii din familiile Visconti şi Sforza au avut sub protecţia lor artişti ca Leonardo da Vinci şi Bramante ce au conturat renumele acestei metropole, dându-i o valenţă mondială.
[modifică] Perioade de dominaţie a oraşului
După încercarea de a cuceri restul Italiei de nord în secolul XV, Milano a fost cucerit de Franţa, şi apoi de Spania, la începutul secolului XVI în următoarele circumstanţe: regele francez Ludovic al XII-lea a ridicat mai întâi pretenţii asupra ducatului în 1492. În acel timp oraşul Milano era apărat de mercenari elveţieni. După victoria acestuia asupra Elveţiei în Bătălia de la Marignano, ducatul a fost promis regelui francez [[Francisc I]. Când Carol al V-lea de Habsburg l-a învins la rândul său pe Francisc I în Bătălia de la Pavia în 1525, nordul Italiei, inclusiv Milano, a trecut în posesia Casei de Habsburg. În 1556, Carol al V-lea a abdicat în favoarea fiului său Filip al II-lea şi a fratelui său Ferdinand I. Posesiile italiene ale lui Carol, inclusiv Milano, au trecut astfel în posesia lui Filip al II-lea şi liniei spaniole a familiei de Habsburg, în timp ce ramura austriacă a familiei, descendenţi ai lui Ferdinand, au domnit peste Sfântul Imperiu roman.
Cu toate acestea, în 1700 ramura spaniolă a casei de Habsburg s-a stins prin încetarea din viaţă a celui din urmă descendent al acesteia Carol al II-lea. Faptul a declanşat în 1701 Războiul de succesiune din Spania, care a condus la ocupaţia posesiunilor spaniole de către trupele franceze, tactică ce avea ca scop impunerea lui Filip de Anjou pe tronul Spaniei. În 1704, francezii au fost învinşi la Ramillies şi Turin şi forţaţi să cedeze nordul Italiei habsburgilor austrieci. În 1713, Tratatul de la Ultrecht a confirmat oficial suveranitatea Austriei asupra celor mai multe dintre posesiunile Spaniei, inclusiv asupra Lombardiei şi capitala acesteia Milano. Astfel în secolul XVIII Austria a înlocuit Spania în dominaţia asupra Milano-ului, însă după Revoluţia franceză şi Războaiele napoleonice oraşul va deveni unul dintre centrele cele mai importante ale naţionalismului italian, revendicând independanţa şi unificarea Italiei.
[modifică] Secolul XIX
Napoleon a cucerit Lombardia în 1796. El a fost încoronat "rege al Italiei în Domul din Milano şi oraşul a fost declarat capitala Republicii Crisalpine. Congresul de la Viena (1815)a înapoiat Lombardia, inclusiv Milano Austriei. În această perioadă, a devenit centrul operei lirice. Aici a scris Mozart trei dintre lucrările sale şi în doar câţiva ani La Scala a devenit teatru de referinţă în întreaga lume. Premiere ale unor compozitori de excepţie ca Verdi (care se odihneşte acum într-un preţios institut "Casa di Riposo per Musicisti", dăruit lui de către reprezentanţii acestui oraş), Bellini, Donizetti, Rossini au purtat numele acestei prestigioase instituţii peste hotarele Italiei. În 1848 însă milanezii se revoltă împotriva dominaţiei austriece, determinându-l pe Mareşalul Radetzky să se retragă temporar din oraş. În ciuda aşteptărilor , după ce a învins forţele italiene la 24 iulie la Custoza,Radetzky a reuşit să restabilească controlul austriac asupra oraşului Milano şi asupra nordului Italiei. În 1859 (după al doilea din Războaiele italiene de independenţă) dominaţia austriacă a fost înlăturată de către naţionaliştii italieni susţinuţi de Regatul Sardinia (care a fost rebotezat Regatul Italiei în 1861).Unificarea politică a Italiei a cimentat dominaţia comercială a oraşului Milano asupra nordului Italiei. Ea a condus deasemenea la construirea unei bogate reţele de căi ferate care a făcut din acest oraş un nod feroviar de o importanţă unică în zonă. O industrializare rapidă a făcut din regiunea aceasta un lider pe plan naţional. În acelaşi timp Milano domina sfera financiară a Italiei prin băncile sale, conturându-se şi pe acest plan drept centru de primă mărime. Dezvoltarea economică a oraşului a adus cu sine şi o creştere rapidă a populaţiei dublată de extinderea graniţelor sale la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.
[modifică] Secolul al XX-lea
În 1919, Benito Mussolini a organizat Cămăşile Negre, care au format nucleul Mişcării Fasciste Italiane în Milano. În 1922 Mussolini şi-a început Marşul spre Roma din Milano. Din această cauză, Milano a suferit pagube inestimabile cauzate bombardării oraşului de către armatele engleze şi americane, în timpul celui de-al II-lea război mondial.
Între anii 1950 - 1960 mii de italieni, proveniţi mai ales din sudul Italiei, s-au mutat în Milano să-şi caute de lucru, ceea ce a condus la o dezvoltare rapidă a economiei şi la o creştere a populaţiei ce a atins cifra de vârf de 1,723,000 în 1971. Acest exces de populaţie va fi însă absorbit de suburbii şi de micile oraşe din împrejurimi între anii '70 - '80. Totuşi populaţia oraşului s-a stabilizat după această perioadă critică , consemnându-se chiar uşoare creşteri ale acesteia până în 2001.
[modifică] Climă
Milano este clasificat ca având o climă subtropicală umedă. În contrast cu cea mai mare parte din restul Italiei, care este faimoasă pentru blânda sa climă mediteraneeană, iernile milaneze sunt umide şi reci, în timp ce verile sale sunt foarte umede şi fierbinţi. Temperaturile medii sunt de -3/+6°C în ianuarie şi de +15/+28°C în iulie. Căderile de zăpadă sunt frecvente, uneori ajungând până la 40 cm pe an. Umiditatea este chiar ridicată de-a lungul întregului an şi căderile de precipitaţii anuale ating o medie de 1000 mm. Într-o imagine stereotipă, oraşul este adesea învăluit în ceaţa caracteristică bazinului râului Po, deşi îndepărtarea culturilor de orez de aici şi reducerea nivelului poluării a redus acest fenomen în ultimii ani.
[modifică] Turism
Datorită patrimoniului său cultural de mare valoare, Italia fiind ţara cu cele mai multe monumente intrate în patrimoniul universal din lume (43), Milano beneficiază din plin şi de această oportunitate fiind vizitat anual de mii de turişti. Alte puncte forte ale Italiei care o plasează pe o poziţie favorabilă în ceea ce priveşte competitivitatea sa pe plan turistic sunt igiena şi sănătatea, unde a fost clasată pe locul 5 în clasificarea TTCI şi infrastructura sa, pentru care ocupă locul al 8-lea. Totuşi competitivitatea turistică a Italiei suferă din cauza unor segmente mai puţin performante, cum ar fi regulile şi reglementările politice, unde ocupă un modest loc -70- în clasificarea TTCI din 2007, ceea ce o plasează sub nivelul celor mai multe state din Europa. Regulile şi reglementările respective impun restricţii foarte severe referitoare la dreptul de propietate al străinilor (unde Italia este plasată pe locul 103 din 120) şi restricţionează investiţia străină directă (101). Există de asemeni motive de îngrijorare în ceea ce priveşte siguranţa şi securitatea (53). În ce priveşte infrastructura transportului în comun, Italia este de asemeni modest plasată ,mai ales în ceea ce priveşte calitatea căilor ferate (49) şi a porturilor (77). De asemeni turismul nu constituie o prioritate pentru guvernarea actuală (calificată fiind pe locul 92 din acest punct de vedere).
[modifică] Repere culturale şi obiective turistice
- Domul din Milano, a doua biserică ca mărime din Italia şi a treia din întreaga lume, adăposteşte cea mai mare colecţie de statui de marmură de pe mapamond şi este încununată de chiar simbolul oraşului - Madunina (mica Madonă), ce ne priveşte din cel mai înalt punct al domului
- Biserica Romanesque a Sant' Ambrogio (a Sfântului Ambrozie, patronul spiritual al oraşului)
- Biserica „Santa Maria delle Grazie” (unde se află celebra fresca Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci). Biserica şi Mănăstirea dominicană „Santa Maria delle Grazie” au fost înscrise în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
- Castelul Sforzesco
- Bazilica San Lorenzo
- Biblioteca Ambroziană, ce conţine desene şi notiţe ale celebrului Leonardo Da Vinci, pe lângă multitudinea de alte manuscrise, note şi schiţe, ea constituind o arhivă de valoare inestimabilă pentru întreaga Europă
- Pinacoteca di Brera,Pinacoteca Ambroziana, muzeele Poldi-Pezzoli şi Bagatti Valsecchi şi galeriile Muzei del Castello, care adăpostesc un mare număr de capodopere de artă
- Gara Centrală
Milano este cel mai important oraş din lume în privinţa Operei lirice, cu faimosul său Teatro alla Scala (Teatrul La Scala).
[modifică] Religie
Populaţia oraşului Milano ca de altfel întreaga populaţie a Italiei este majoritar romano-catolică. Alte religii practicate sunt budismul, iudaismul, islamismul şi protestantismul.
Ritul Ambrozian
Milano are propriul său rit catolic cunoscut sub numele de Rit Ambrozian (it: rito ambrosiano). El se îndepărtează puţin de ritul catolic tradiţional (cel Roman, practicat în toate celelalte regiuni din vest), variind în celebrarea liturghiei şi a mesei, ca şi în ceea ce priveşte calendarul. Ritul ambrozian mai este practicat şi în alte localităţi din Lombardia, precum şi în Elveţia şi cantonul Ticino.
[modifică] Economie
Milano este unul dintre centrele financiare şi comerciale de primă importanţă ale lumi . Oraşul este sediul Bursei Italiene (it:Borsa Italiana) "Piazza Affari".
Milano este de asemeni renumit prin compania de automobile Alfa Romeo localizată aici, pentru producţia de mătase, prin faptul că este unul dintre liderii mondiali în modă şi design. Alte firme de marcă, cum ar fi Motta, Alemagna, Pirelli, conturează la rândul lor imaginea economică a acestui oraş. Poziţia sa managerială în întreaga zonă - Lombardia -, fondată în anii 1950 - 1960, când baza industrială a metropolei s-a extins în întreaga vecinătate, îi asigură în continuare o poziţie de excepţie şi pe plan regional.
Fiera Milano - centru şi complex expoziţional, deschis în 2005 - confirmă încă o dată capacitatea economică notabilă a acestui oraş prin însăşi poziţionarea sa pe primul loc în lume.
[modifică] Tendinţe şi proiecte
În prezent Milano este definit printr-o arhitecură şi un design urban renaşcentist. Prin multe dintre proiectele actuale se urmăreşte reabilitarea zonelor industriale periferice, vizându-se cartiere întregi. Exemple ce ilustrează această tendinţă sunt: construcţiile anexe obiectivului Teatro alla Scala, CityLife proiectat în spaţiul alocat "bătrânei fiera", Librăria Europeană, noul cartier Santa Giulia şi Porta Nuova proiectată în zona "Garibaldi-Republica". În reconstrucţia noului Milano sunt angajaţi arhitecţi de renume ca Renzo Piano, Norman Foster, Zaha Hadid, Massimiliano Fuksas şi Daniel Libeskind. Aceste moderne siluete vor domina vestitul oraş cu "înălţimile" lui de altă dată - Domul şi Turnul Pirelli.
[modifică] Educaţie
Oraşul Milano se remarcă şi prin numărul mare de universităţi şi instituţii de învăţământ superior. În continuare sunt amintite câteva dintre acestea:
- Accademia di Belle Arti di Brera
- Conservatorio Superiore "G.Verdi" di Milano
- Instituto Marangoni
- I.S.E.F.
- L.U.C. Beato Angelico
- Politecnico di Milano
- Scuola Politecnica di Design
- Scuola Superiore di Direzione Aziendale - Bocconi
- Università Bocconi
- Università Cattolica del Sacro Cuore
- Università C.Cattaneo L.I.U.C.
- Università I.U.L.M.
- Università Statale
- Università Statale Milano-Bicocca
- Università Vita-Salute San Raffaele
[modifică] Transport
[modifică] Aeroporturi
Milano are un aeroport internaţional (Aeroportul Internaţional Milano-Malpensa) (MXP), care se află în apropiere de Varese, Italia, de unde au loc zboruri şi spre aeroporturile din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Aeroportul este situat în apropiere de oraşele industriale Busto Arsizio şi Gallarate. "Malpensa Express" face legătura între aeroport şi oraş (de la staţia Cadorna). Design-ul aeroportului Malpensa a fost realizat de reputatul Ettore Sottsass.
Mai există două aeroporturi deschise doar pentru traficul european: Aeroportul Linate (LIN), aflat în limitele actuale ale oraşului ( deservit de linia de autobuz 73 - de la staţia Babila), şi Aeroportul Internaţional Orio al Serio (BGY) în Bergamo.
[modifică] Metrouri, troleibuze şi autobuze
Tranvaiul clasic introdus la începutul secolului XX (1920) mai circulă încă şi astăzi pe străzile aglomerate ale metropolei păstrând acea imagine desuetă a unui oraş de altă dată.
Milano mai are trei linii de metrou (M1-de culoare roşie, M2-verde şi M3-galben) şi un sistem specific numit Milan Metro - "M", ce se deplasează peste 80 km . Mai există şi "Metrò S.Raffaele" ce leagă Spitalul San Raffaele de staţia Cascina Gobba. Extensii la liniile 1,2 şi 3, precum şi linia 5 sunt în construcţie şi se preconizează că vor fi terminate în prima jumătate a anului 2008. Proiectul vizează de asemeni realizarea într-o fază ulterioară a liniilor 4 şi 6.
Sistemul de tramvaie din Milano este de asemeni cotat ca fiind unul dintre cele mai extinse din lume, el având 20 de linii ce însumează o lungime de 286 km.
În acest oraş se poate circula şi cu troleibuzul. Există 4 linii, iar flota include zece troleibuze "Cristalis" prevăzute cu aer condiţionat.
În afara acestora metropola mai este deservită de un număr de 93 de autobuze, ce acoperă peste 1,070 km.
[modifică] Trenuri
Milano este al doilea nod de cale ferată al Italiei, şi cele cinci gări de primă importanţă ale oraşului sunt printre cele mai aglomerate din Italia. Prima cale ferată construită în Milan a fost Milano şi Monza, care a fost dată în folosinţă în 1840.
Linii de mare viteză sunt în construcţie în întreaga Italie. În Milano gările pentru TAV (Treni ad alta Velocità) vor fi la:
- Milano Rogoredo
- Milano Certosa şi Milano / Rho Fiera (pentru vest)
- Milano Pioltello (pentru Veneţia şi Trieste)
[modifică] Seviciul de cale ferată metropolitan regional
Seviciul de cale ferată care deserveşte suburbiile "S" (similar celor din Franţa şi Germania) se compune momentan din opt linii suburbane, urmând să se construiască altele zece până în 2008. Ele conectează Milano la oraşe ca Como şi Varese. Serviciul de cale ferată regional ("R"), în schimb leagă oraşul de restul Lombardiei şi de reţeaua naţională. "Passante ferroviario" este un metrou ce deserveşte câteva linii "S", asemănându-se foarte mult celorlalte linii de metrou (cum de altfel este marcat şi pe hartă), numai că face conexiunea cu reţelele LeNord şi Trenitalia.
[modifică] Taxi
Milano este deservit de un serviciu privat de taxiuri, companiile obţinându-şi licenţa de la "Comune di Milano". Toate taxiurile sunt aici de culoare albă. Preţurile se stabilesc în funcţie de distanţa parcursă şi de timpul scurs. Deoarece numărul de licenţe acordate este foarte scăzut, preţurile sunt foarte mari (mult mai ridicate decât de exemplu în New York). De asemeni este dificil să găseşti un taxi la ore de vârf.
[modifică] Sport
- Oraşul a găzduit pe lângă alte evenimente Cupa mondială FIFA în 1934 şi 1990, precum şi Campionatul European de Fotbal UEFA în 1980.
Fotbalul este cel mai popular sport în Milano şi aici se regăsesc două dintre cele mai faimoase echipe de fotbal din lume, AC Milan şi Internazionale Milano F.C.. Primul este cunoscut sub denumirea de "Milan"(accentul se pune pe prima silabă), iar cel din urmă sub cea de "Inter". Milano este singurul oraş din lume ale cărui echipe au câştigat atât Cupa Europeană cât şi Cupa Intercontinentală. Ambele echipe au jucat la Giuseppe Meazza - Stadionul San Siro (85,700). Mulţi dintre cei mai buni jucători italieni s-au născut în Milano, în regiunile învecinate, sau în Lombardia: Valentino Mazzola,Paolo Maldini, Giuseppe Meazza, Giacinto Facchetti, Luigi Riva, Gaetano Scirea, Giuseppe Bergomi, Walter Zenga, Antonio Cabrini, Roberto Donadoni, Gianluca Vialli, Silvio Piola, Giampero Boniperti, Gabriele Oriali, Giovanni Trapatoni şi Franco Baresi ca şi mulţi alţii.
- Renumitul circuit de Formula 1 de la Monza,care se desfăşoară în suburbiile oraşului, este unul dintre cele mai vechi circuite de Formula 1 din lume. Capacitatea pentru circuitul F1 este în prezent de 137,000 spectatori, deşi în 1950 tribunele aveau o capacitate de peste 250,000 locuri. A găzduit un circuit F1 aproape în fiecare an de la deschidere, excepţie făcând anul 1980.
- Olimpia Milano este o echipă de baschet milaneză de succes. Este cea mai importantă echipă italiană şi una dintre primele 5 în Europa. Olimpia a evoluat la Forum (capacitate 14,000 locuri).
- Rhinos Milano American Football Club este cel mai vechi club de fotbal american din Milano şi a câştigat patru super-cupe italiene. Ei sunt unul dintre cele cinci cluburi fondatoare ale ligi fotbalului italian.
- CUS Milano Baseball este clubul cel mai vechi de baschet al Italiei şi a câştigat opt Scudetti italiene.
- Amatori Rugby Milano a câştigat 18 campionate naţionale şi este cea mai reputată echipă de rugby italiană.
- Diferite echipe de hockey pe ghiaţă din Milano au câştigat 30 de campionate naţionale. Vipers Milano a câştigat ultimele 5 campionate naţionale, Alpenliga şi mai multe Coppa Italia, şi sunt liderii sportului acesta în Italia. Ei joacă la stadionul Agora (capacitate 4,500 locuri) în timpul sezonului de hockey şi la Forum în extrasezon.
- În fiecare an Milano găzduieşte „Trofeul Bonfiglio” cel mai important turneu de tenis pentru tineret din lume, care se desfăşoară la Clubul de Tenis Milano. Capacitatea terenului de tenis central este de 8000 locuri. Printre laureaţi se găsesc : Tacchini,Jan Kodes, Adriano Panatta, Corrado Barazzutti, Moreno, Björn Borg, Smid, Ivan Lendl, Guy Forget, Jim Courier, Goran Ivanišević, Yevgeny Kafelnikov, şi Guillermo Coria.
- Miracolul Milano s-a petrecut aici în WWE, când un jobber pe nume Santino Marella l-a învins Samoana Bulldozer Umaga în cadrul Campionatului Intercontinental.
Milano şi Lombardia şi-au depus candidatura pentru Jocurile Olimpice de Vară din 2020 ("Milan-Lombardia 2020").
[modifică] Stadioane
- Autodromo Nazionale Monza-cursă de maşini şi motociclete-137,000
- San Siro-numai pentru fotbal; Milan şi Inter-85,700
- Arena Civica-atletism, fotbal, rugby, fotbal american-30,000
- Brianteo - atletism, fotbal-18,568
- Ippodromo del Trotter - curse de cai-16,000
- Ippodromo del Galoppo - curse de cai-15,000
- Forum di Assago - baschet, hockey pe ghiaţă, voleibal, muzică-13,000-16,000
- MazdaPalace - baschet, volei-13,500
- Velodromo Vigorelli - ciclism, fotbal american-12,000
- PalaLido - baschet-5,000
- Agorà - hockey pe ghiaţă - 4,000
- Nuovo Giuranti - rugby - 4,000
Mai există şi alte stadioane şi spaţii multiutilizabile localizate în zona metropolitană, cel mai mare fiind Stadionul Monza Brianteo (18,000 de locuri), PalaDesio (10,000) şi Stadionul Geas (8,500).
[modifică] Comunicaţii şi Media
Milano este baza de operare pentru multe servicii şi societăţi de comunicaţii locale şi naţionale, cum ar fi ziare reviste, staţii de transmisie TV şi radio.
[modifică] Ziare
- Il Giorno
- Il Giornale
- Libero
- Il Sole 24 Ore
- Milano Finanza
- La Padania
- La Gazzetta dello Sport(numai sport)
[modifică] Reviste
- Panorama(săptămânal)
- La Settimana Enigmistica
- Abitare(arhitectură&design-lunar)
- Casabella(arhitectură&design-lunar)
- Domus(arhitectură&design-lunar)
[modifică] Specialităţi culinare
Ca multe dintre oraşele Italiei, Milano şi împrejurimile sale au o artă culinară proprie. Arta culinară milaneză include cotoletta alla milanese (despre care unii spun c-ar proveni din Austria şi că n-ar fi altceva decât celebrul "Wienerschnitzel"/şniţel vienez). Tot din specificul acestei zone face parte şi cassoeula (un cotlet înăbuşit cu varză de Savoia şi sos de tomate), ossobuco (cotlet cu sos de tomate şi lămâie), risotto alla milanese ( o specialitate din carne de vită asezonată cu şofran şi cu vin alb ), busecca (cotlet cu sos de tomate şi fasole), şi brasato (cotlet de vită sau porc cu vin şi cartofi). În funcţie de sezon bucătăria milaneză mai include şi diferite produse de patiserie cum ar fi chiacchiere (desert dintr-un aluat de formă plată prăjit), tortelli (desert dintr-un aluat de formă sferică prăjit), colomba (prăjituri glazurate sub formă de porumbei-specialităţi pentru paşti), pane dei morti (prăjituri aromate cu scorţişoară preparate de Paştele Morţilor) şi panettone (specialităţi servite de Crăciun). Salame milanese este un salam tipic milanez foarte condimentat, adesea servit rece, în felii foarte subţiri. Cea mai bună brânză milaneză este gorgonzola.
